Exerciţii spirituale pentru soţiile preoţilor din Episcopia de Oradea

Aflându-ne în săptămâna pregătitoare începerii postului Nașterii Domnului şi a Duminicii Samarineanului milostiv, cu binecuvântarea Preasfinției Sale Virgil Bercea, prin grija doamnei preotese Teodora Chifor și a părintelui Vicar Antoniu Chifor, am participat şi ne-am încărcat spiritual la reculegerea spirituala pentru doamnele preotese din Episcopia de Oradea.

Au fost două zile de comuniune, binecuvântate şi un buchet spiritual de învăţătură, prin invitaţia şi prin graiul părintelui iezuit Marius Taloş. Un program special, impregnat de lectura textelor biblice, de meditaţie ca pregătire spirituală, necesară sufletului, cu reflecţii în grupuri restrânse, pe baza meditaţiilor asupra pasajelor biblice, discuţii libere, întrebări, filmuleţe educative cu scene de viaţă, împărtăşiri, trăiri, feedback-uri şi aplicare în parohii, cercetarea lui Dumnezeu în viaţa personală, sub acţiunea Spiritului Sfânt, concluzii şi Sfânta Liturghie celebrată în parohia Sânmartin. Aceste reculegeri spirituale, care ne-au privit pe noi toate au început sâmbătă, în data de 12 noiembrie şi s-au încheiat Duminică în data de 13 noiembrie 2022.

Tema acestor Exerciții spirituale a fost: ,,Maria a pornit şi s-a dus în grabă’’(Lc.1, 39) și s-a meditat asupra următoarelor pasaje evanghelice: ,,Fericită aceea care a crezut’’(Lc.1, 39-45) și ,,Sufletul meu îl preamărește pe Domnul ’’(Lc.1, 46-56)

Iubirea e cea care ne urneşte. Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat şi dacă vom întinde o mână spre Cer, mâna samarineanului ne va apuca oriunde vom fi sau ce probleme vom avea. Suntem inseraţi, chiar dacă în mod tainic, în realitatea vieţii veşnice. Acel samarinean care este de fapt Isus, nu se uită nici la lege, nici la comoditate, ci priveşte în cel de la marginea drumului şi vede un seamăn de-al Lui. Găseşte în ceea ce face logica iubirii. Samarineanul împlinind legea iubirii, intră în legea iubirii lui Dumnezeu. Să fim atenţi şi la nevoia aproapelui nostru. Răutatea noastră naşte compasiunea lui Dumnezeu. Maria, MAMA lui Isus, datorită credinţei sale în Cuvânt, poartă în sine fericirea acelui dar, care e Dumnezeu însuşi. Maria reprezintă chivotul legământului. Umilinţa şi bucuria însoţesc întotdeauna cunoaşterea şi iubirea de Dumnezeu, cartea Sa de vizită. El ne vizitează mereu, ne iese tot timpul în întâmpinare, chiar dacă noi nu ne dăm seama întotdeauna. Dacă maternitatea Mariei stă la baza fericirii sale, atunci credinţa stă la baza maternităţii  sale. Fericirea ei de mamă a lui Dumnezeu este împărtăşită de fiecare credincios, care ascultă şi îndeplineşte Cuvântul (8,21; 11,27 urm.). Omul şi-a făcut din Dumnezeu un idol, după chipul şi asemănarea sa, micindu-L tot mai mult, iar prin aceasta micindu-se pe sine, până la propria suprimare. Maria însă îi dă măreţia numelui Său. Maria afirmă despre sine că este doar o,,slujitoare umilă’’.Toate popoarele o numesc fericită, pentru că Dumnezeu a privit la smerenia ei. Maria trece de la cântări de laudă la slujire. Credinţa este haina ce trebuie îmbrăcată zi de zi. Salutul Îngerului Gabriel, este un semn. Toate darurile sunt doar nişte semne ale iubirii Sale. Dumnezeu e iubire şi dar.Fecioara Maria, umilă, e prima care recunoaşte motivul pentru care face acest dar. Fecioara Maria purtând pruncul a primit curaj. Dumnezeu e stăpânul imposibilului. Dincolo de cuvinte, Spiritul însufleţeste, tot Dumnezeu e cel care împlineşte. Noi fiecare apelăm la milostivirea Lui. Dumnezeu e Atotputernic, e mare, noi suntem mici ca să-L înţelegem. Să slujim cu iubire. Trebuie să ieşim în întâmpinarea Măreţiei Lui. Cel mai mare dar pe care ni-l face Dumnezeu este de a-L considera mare pentru noi. ,,Oricine îl primeşte în măsura în care îl ,,prea-măreşte’’şi îl preamăreşte în măsura în care dă întâietate grandorii Lui abandonându-i-se.’’Destinul cel mai înalt al omului este de a se bucura de acest har a lui Dumnezeu. El este Mântuirea noastră.

Această oază de har, de pace şi de lumină, are multă lumină de dăruit, are încă multe haruri de împărtăşit, dar depinde de noi de fiecare ce măsură folosim şi ce fapte facem, ca să fim lumină pentru ceilalţi şi să trăim în lumină. Lumina ne va ajuta să intrăm în pagina Biblică. Astfel, Dumnezeu va aprinde lumina în inima noastră, ca să trăim în lumina Lui, să focalizăm detaliile cu privirea mărită, pentru a vedea minunile Sale, sporindu-ne credinţa, lăsându-i suflarea şi iubirea necondiţionată să ne transforme şi să ne ajute să ne acceptăm crucea fiecare, să dăm şi celorlalţi lumină oriunde,pentru ca  să fim modele de urmat în grădina Domnului. Putem înţelege totodată rostul vieţii noastre, care este ca un zbor al unei păsări. Fiecare suntem diferite, comunităţile sunt diferite, dar prin cânt, frământări, probleme, prin opinii diferite ne cunoaştem mai bine, dar şi rolul în parohie, în slujire, în această lume. Totodată să ne împlinim propria misiune, în Biserică şi în societate, după planul lui Cristos. Comunicarea e foarte importantă, să ciripeşti cu fiecare, după nevoile sale; credinţa, ajutorul, iubirea, timpul etc.sunt importante, ecourile celorlalte sunt importante, pentru ca să învăţăm şi din cântările altora.

,,Tu care eşti prezent în mine mai bun decât mine fă-mă prezent, prezenței Tale!’’

Prof. ARDELEAN GABRIELA-MĂLINA

Sursa: egco.ro