Papa, participanților la „Catedra Primirii”: a-i primi pe cei vulnerabili nu este o performanță, înseamnă a trăi în stilul Evangheliei

Vineri, 1 martie 2024, în Palatul Apostolic din Vatican, Sfântul Părinte Papa Francisc i-a primit în audiență pe participanții la simpozionul „Catedra Primirii”, desfășurat de la 27 februarie a.c. la 1 martie a.c., la Fraterna Domus din Sacrofano (apropierea Romei), pe tema: „Vulnerabilitate și comunitate. Între primire și incluziune”. La inițiativă au luat parte numeroși participanți din Italia și din străinătate, printre care și o delegație a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea formată din: părintele Vicar General Mihai Vătămănelu, pr. Paul Popa, director al Biroului Pastoral EGCO, consilierul economic al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, domnul Cornel Sfârle, domnul Andrei Cristea, director al Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” din Oradea, și doamna Dana Cristea. A doua ediție a „Catedrei Primirii”, s-a încheiat cu audiența generală la Papa Francisc și vizita la asociația Caritas Diecezan Roma.

Publicăm mai jos discursul Papei Francisc adresat participanților, publicat de Sala de Presă a Sfântului Scaun. Acesta a fost citit vineri, 1 martie a.c., de monseniorul Filippo Ciampanelli de la Secretariatului de Stat al Vaticanului, căruia Sfântul Părinte i-a încredințat lectura mesajului datorită unei ușoare, dar stabile, stări gripale:

«Dragi frați și surori, bună dimineața! Vă mulțumesc că ați venit!
În aceste zile v-ați reunit la Fraterna Domus din Sacrofano pentru al doilea simpozion „Catedra Primirii”. Centrul de primire Fraterna Domus este un loc potrivit! Nu doar pentru că este mare și dotat: este potrivit pentru că este primitor! Este un loc în care sunt primiți bătrâni, familii și copii aflați în dificultate, migranți. De aceea, este frumos că surorile Asociației Fraterna Domus sunt oarecum motorul și sufletul  acestei inițiative. Vă mulțumesc, dragi surori!

Am văzut programul acestor zile: a fost foarte bogat și foarte interesant. Ați pus în centru vulnerabilitatea. Adică, ați făcut să ‘reacționeze’ – cum am spune în limbaj chimic – primirea, acceptarea și vulnerabilitatea, considerată în diferitele ei forme. Apreciez această alegere, tipic evanghelică, și doresc să vă las cu câteva idei de reflecție, de transpus în practică.

Prima idee. Pentru a-i primi pe frații și surorile vulnerabile, trebuie, în primul rând ca eu să mă simt vulnerabil(ă) și primit(ă) ca atare de Hristos. El ne precede întotdeauna: s-a făcut vulnerabil, până la Patimă; a luat asupra sa fragilitatea noastră pentru ca, datorită Lui, să putem face la fel. Sfântul Pavel scrie: „Primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi” (Rm 15,7). Dacă rămânem în El, ca mlădițele în viță, vom aduce roade bune, chiar și în acest câmp vast al ospitalității.

O a doua idee. Isus și-a petrecut cea mai mare parte a slujirii Sale publice, în special în Galileea, în contact cu săracii și bolnavii de tot felul. Aceasta ne spune că pentru noi vulnerabilitatea nu poate fi o temă „corectă din punct de vedere politic” (politically correct) sau o simplă organizare a practicilor, oricât de bune sunt acestea. Spun aceasta pentru că există din păcate acest risc, este mereu la pândă, în pofida tuturor bunelor intenții. Mai ales în realitățile mai mari și mai structurate, dar și în cele mici, vulnerabilitatea poate deveni o categorie, oamenii pot deveni indivizi fără chip, iar serviciul oferit lor o „performanță”, și așa mai departe. Atunci, trebuie să rămânem bine ancorați în Evanghelie, de Isus, care nu i-a învățat pe ucenicii săi să facă un plan de îngrijire a bolnavilor și a săracilor. Isus a vrut să-și formeze ucenicii la un stil de viață în care să fie în contact cu cei vulnerabili, să stea în mijlocul lor. Ucenicii au văzut cum El îi întâlnea pe oameni, au văzut cum i-a primit El: cu apropierea, compasiunea și tandrețea Sa. Iar după Înviere, Spiritul Sfânt le-a întipărit acest stil de viață. Astfel, Spiritul Sfânt a format întotdeauna bărbați și femei care au devenit sfinți iubind oamenii vulnerabili precum Isus. Unii sunt canonizați și sunt modele pentru noi toți; dar câți bărbați și femei au devenit sfinți primindu-i pe cei mici, pe cei săraci, pe cei fragili, pe cei marginalizați! Este important – a subliniat Suveranul Pontif –  în comunitățile noastre, să împărtășim cu simplitate și recunoștință poveștile acestor martori ascunși ai Evangheliei.

Aș dori să vă las cu un ultim punct de reflecție…
În Evanghelie, săracii, cei vulnerabili, nu sunt obiecte, sunt subiecți, sunt protagoniști împreună cu Isus ai vestirii Împărăției lui Dumnezeu. Să ne gândim la Bartimeu, orbul din Ierihon (vezi Mc 10, 46-52). Povestea lui este emblematică, vă invit să o recitiți deseori. Studiind și meditând la acel pasaj biblic, vedem că Isus găsește în acel om credința pe care o căuta: doar Isus îl recunoaște în mijlocul mulțimii și a forfotei, ascultă strigătul lui plin de credință. Iar acel om, care prin credința lui în Domnul își primește din nou vederea, pornește pe Cale, Îl urmează pe Isus și devine martor, astfel încât povestea lui face parte din Evanghelii. Vulnerabilul Bartimeu, salvat de vulnerabilul Isus, împărtășește bucuria de a asista la Învierea Sa. V-am menționat această pericopă, dar ar mai fi multe altele, care ne prezintă diferite tipuri de vulnerabilități, nu doar cea fizică. Să ne gândim la Maria Magdalena: ea, care a fost chinuită de șapte demoni, a devenit primul martor al lui Isus cel Înviat.

În concluzie: oamenii vulnerabili, întâlniți și primiți cu harul lui Isus Hristos și în stilul Său, pot fi o prezență a Evangheliei în comunitatea creștină și în societatea de astăzi!

Dragi frați și surori, vă mulțumesc pentru angajamentul dumneavoastră. Mergeți mai departe! Maica Domnului să vă însoțească mereu, iar eu vă binecuvântez pe toți din adâncul inimii mele. Și, vă rog, să vă rugați pentru mine! Vă mulțumesc!».

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi

Sursa: egco.ro