Ziua Vieții Consacrate 2024 la Oradea

„Preasfântă Treime, Tatăl, Fiul și Spiritul Sfânt, îți mulțumesc pentru că din veșnicie m-ai creat și mi-ai dat harul de a mă consacra cu toată ființa mea în serviciul iubirii. Cu ajutorul Mariei, mama Ta și a mea, reînnoiesc astăzi înaintea Ta, bucuria de a-ți aparține, de a te urma și de a te sluji în castitate, sărăcie și ascultare, punându-mă astfel în slujba Bisericii” este promisiunea reînnoită a tuturor călugărilor și călugărițelor din Eparhia Greco-Catolice și Dieceza Romano-Catolică de Oradea, care au sărbătorit împreună pe 3 februarie 2024, a XXVIII-a zi Mondială a Vieții Consacrate. Aceasta a fost inițiată de Sf. Papa Ioan Paul al II-lea în 1997 și este marcată în Biserica Catolică anual de sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu (2 februarie).

În acest an, la invitația Preasfinției Sale László Böcskei, episcop romano-catolic, persoanele consacrate au sărbătorit această zi în Palatul Episcopal Romano-Catolic din Oradea, unde Preasfinția Sa a ținut o prelegere cu titlul  „Moise și vocația mea”. Aceasta a fost urmată de reflecții în grupuri mici asupra temei, ca pregătire pentru banchetul euharistic. În procesiune solemnă, fiecare purtând o candelă aprinsă, persoanele consacrate din Oradea s-au îndreptat spre Bazilica „Ridicarea la Cer a Fecioarei Maria”, însoțiți fiind de cei doi păstori ai locului: PSS Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea, și PSS László Böcskei. Alături de ei, preoții vicari, superiorii și membrii ordinelor călugărești feminine, respectiv masculine, care își desfășoară misiunea pe teritoriul diecezelor noastre. La amiaza zilei, în Catedrala Episcopală romano-catolică preoții, călugării, călugărițele și credincioșii din cele două dieceze i-au mulțumit Domnului pentru darul vocației și slujirea frumoasă care le-a fost încredințată, prin celebrarea și participarea la Sfânta Liturghie arhierească în rit latin, în cadrul căreia cuvântul de învățătură a fost susținut de eparhul greco-catolic. Preasfinția Sa Virgil Bercea a îndemnat toate persoanele consacrate să redeschidă poarta sufletului lor Domnului, Cel căruia I s-au consacrat, vorbind pe marginea Psalmului 44 a lui David, (Imnul porților) „care este de fapt Imnul Teofaniei”, al arătării Domnului încă de la prezentarea Sa la templu:

„El vine în ceea ce este al Său și dorește să intre. Psalmul ne prezintă experiența noastră cu Domnul, trăind prin lucrul mâinilor Sale. În fața Lui Dumnezeu, reușim într-adevăr să trăim în Domnul. Porțile Sale, le personifică. Ne invită pe fiecare la Porțile Împărăției Cerurilor, dar sunt și porțile sufletului nostru, ale fiecăruia dintre noi, la care El bate.

(…) El, Domnul, stă, are răbdare. Și este convins că până la urmă îl vom urma. Bate, bate la poarta sufletului nostru  nu pentru a ne speria. Bate pentru că vrea să intre, să ne fie aproape, să ne încurajeze pe drumul vieții. De faptul, Imnul porților este imnul arătării Domnului. (…) El este cel care ni se arată în splendoarea liturgică a Cerului, în splendoarea Cuvântului pe care Îl celebrăm la fiecare Sfântă Liturghie și la Liturghia cerească. De fapt, acest imn este o experiență mistică personală, a credinței noastre…” – a spus PS Virgil, reiterând cuvintele psalmistului ca invitație de reflecție personală.

„Deschideți, boieri mari, porțile voastre… (…) El vine ca să ne aducă ușurare multă, dincolo de căderile noastre. Dar noi, care o dată am deschis porțile, ne-am consacrat Domnului, trebuie constant să ne punem întrebarea: «De ce oare, Domnul, bate mereu la poarta sufletului meu?» și «Unde dorește să ajungă Domnul?», «Care este drumul pe care El dorește să îl facă împreună cu mine?»”. Aceasta, deoarece „Imnul porților la care Domnul stă și bate este imnul începutului și al reînceputului, dar și imnul arătării Domnului la Sfânta Liturghie, arătarea Domnului în prima zi a săptămânii, arătarea Domnului la poarta sufletului nostru… (…) când mereu și constant ne spune «Pace vouă!». «Auzim cuvintele Lui?», «Care este prioritatea vieții mele?», «Este Evanghelia cu adevărat proiectul vieții mele?»”, a întrebat ierarhul, îndemnând fiecare persoană să-L lăsăm să intre pe Domnul, să se arate, să fie principalul artizan al dorinței reînnoite de sfințenie: „Deschideți porțile, transformați-vă inimile voastre în tronuri! Domnul Înviat începe cu fiecare dintre noi marea slujbă a Împărăției Cerești!”

În cadrul aceleiași celebrări, călugării, călugărițele și preoții din Eparhia și Dieceza de Oradea au reînnoit voturile lor, consfințindu-se în fața Sfântului Sacrament și primind la final Binecuvântarea Euharistică: „Fiecare «da» aduce rod, pentru că aderă la un plan mai mare, din care percepem numai amănunte, însă pe care Artistul divin îl cunoaşte şi îl duce înainte, pentru a face din fiecare viaţă o capodoperă.” sunt cuvintele Papei Francisc despre zelul apostolic, aduse în atenția tuturor celor prezenți care au avut prilejul de Ziua Vieții Consacrate să redescopere Icoana prieteniei, reprezentare care datează din Egiptul secolului al VI-lea, în care este reprezentat Isus punând mâna pe umărul prietenului său. Prin misiunea lor, persoanele consacrate reconstituie împreună această prietenie, arătându-o semenilor.

„Nu vă temeți de Cristos! El nu ia nimic de la voi și vă dă totul. Dacă ne dăruim Lui, vom primi de o sută de ori mai mult în schimb. Da, deschideți-i ușile lui Cristos și veți găsi adevărata viață.”

„Dacă permitem iubirii lui Cristos să ne schimbe inimile, putem schimba lumea întreagă. Acesta este secretul fericirii autentice. ”

„Trăiți astfel încât fiecare persoană, de oriunde ar veni, să găsească în voi o inimă primitoare și iubitoare”

„Putem cădea, dar în cele din urmă cădem în mâinile Domnului, iar mâinile lui Dumnezeu sunt mâini bune”.

Biroul de Presă EGCO

Sursa: egco.ro