Sărbătoarea Nașterii Domnului, chemare la bucurie

În sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Isus Cristos, duminică, 25 decembrie 2022, la Sfânta Liturghie de Crăciun din Catedrala „Schimbarea la Față”, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul eparhial, și-a prezentat Scrisoarea Pastorală la mărita sărbătoare. Mesajul ierarhului, după tradiție, a fost vestit în această zi tuturor persoanelor consacrate și credincioșilor, de către preoți, la Sfintele Liturghii din mănăstiri, biserici și capele de pe întreg teritoriul Eparhiei de Cluj-Gherla. Sfânta Liturghie arhierească din Catedrală a fost însoțită de răspunsurile liturgice și de colindele Corului „Angeli” dirijat de prof. Angela David.

În scrisoarea pastorală la Nașterea Domnului (v. text aici, video aici), Preasfinția Sa Claudiu invită credincioșii la „o întâlnire cu bucuria”, prin primirea în suflete a prezenței lui Dumnezeu. Întâlnirea cu Dumnezeu, „de care avem nevoie ca de aer”, conferă puterea de a înfrunta provocările lumii actuale: „pandemie, crize și mai recent, un război ce bântuie la doar câțiva kilometri de granița țării noastre. Toate aceste evenimente au capacitatea de a fura bucuria din sufletele noastre, dacă nu le privim și nu le trăim la lumina Spiritului Sfânt, stând aproape de Mântuitorul Cristos și ținând strâns mâna protectoare a Maicii Sfinte.” Este apoi prezentat modul în care poate fi primită și permanentizată bucuria în suflete: prin intrarea în biserică „pentru a fi mai aproape de Domnul”, și, prin participarea la Sfânta Liturghie. Dar, mai întâi, „suntem invitați să scoatem afară din templul sufletului nostru și să exorcizăm toate acele lucruri care aparțin lumii în care trăim, care ne preocupă sau ne sperie, făcând astfel spațiu Celui care are puterea să ne mântuiască de toate fricile, dăruindu-ne pacea și bucuria Lui.”

Procedând astfel, tristețea poate fi înlăturată din suflete, cu mențiunea că „singura întristare ziditoare pentru suflet vine din căința de păcate” dar „care, deschizându-ne inima spre Dumnezeu, se transformă într-un izvor de bucurie lăuntrică.” Pentru a trăi neîncetat în bucurie (1 Tes 5,16), după cum îndeamnă Sfântul Pavel, este nevoie de rugăciune continuă și tot Sfântul Pavel „indică «cifrul» care ne deschide intrarea în bucuria Domnului: «Rugați-vă neîncetat!» (1Tes 5,17)”. Preasfinția Sa Claudiu arată apoi spre „izvorul bucuriei”, spre scena biblică a Nașterii Domnului, evenimentul pe care textele liturgice ale Sărbătorii Crăciunului „îl prezintă atât de sugestiv, evocând măreția evenimentului cu simplitate și smerenie: ‘Taină străină văd și minunată: cer fiind peștera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea locaș, în care s-a culcat Cel necuprins, Cristos Dumnezeu, pe care lăudându-L, Îl mărim’ (Catavasie, Cântarea IX). Dumnezeul atotputernic vine între noi sub chipul blând și fragil al Pruncului, în condițiile potrivnice ale timpului și în sărăcia peșterii. Acolo este primit cu dragoste și duioșie de Preasfânta Fecioară Maria și de Sfântul Iosif, fiind adorat de îngeri și de păstori.”

Iar, în această scenă, Preasfinția Sa Claudiu arată cum semnele exterioare, care vestesc venirea pe lume a Mântuitorului – vestirea îngerilor, prezența Pruncului, steaua călăuzitoare – sunt însoțite de un „semn interior: prezența bucuriei”, o bucurie trăită de păstori, de magi, mai presus de situația în care se aflau: păstorii, desconsiderați în Israel, magii, știindu-se căutați de Irod care voia să omoare Pruncul. Așadar, cu toții trăiau o bucurie care era „un cadou al Cerului”. Pentru că, „așa cum pacea pe care Mântuitorul Înviat o va lăsa ucenicilor nu depinde de lumea în care trăim, la fel și bucuria Nașterii Domnului este darul lui Dumnezeu”, explică Ierarhul.

În continuare, se arată cum această bucurie, din scena Nașterii Mântuitorului, este bucuria care se regăsește în viețile sfinților din toate timpurile, și, invită Ierarhul, „noi, creștinii greco-catolici, nu trebuie să privim prea departe”, pentru că bucuria prezenței lui Dumnezeu se regăsește „în viețile Episcopilor greco-catolici martiri”, a căror mărturie „ne revelează darul păcii și al bucuriei în condiții în care acestea ar fi trebuit să lipsească cu desăvârșire”. Urmează un exemplu despre cum poate fi trăit darul bucuriei, printr-un citat din memoriile Fericitului Episcop Iuliu Hossu: „Te-am simțit în mijlocul nostru; ai făcut din ocară mărire, din întristare bucurie și mângâiere fără nume, ai făcut arzândă inima noastră pe calea Emausului și ne-ai tâlcuit zi de zi Scripturile cele despre Tine și întru Tine; Te-am avut de față la frângerea zilnică a pâinii de robi și nu ne-ai părăsit o clipă, Doamne Isuse, Mântuitorul nostru” (Fericitul Cardinal Iuliu Hossu).

Venind în actualitate, Preasfinția Sa Claudiu arată cum, și azi, la fel ca odinioară, pot fi citite în fiecare viață „semnele” lui Dumnezeu, care îndrumă pe cale: „Dumnezeu ne oferă mereu semne care să ne întărească credința, iar acestea pot fi cunoscute cu ajutorul harului și prin discernământ spiritual”, a încurajat, arătând că, aceste semne, la fel ca steaua magilor, „de multe ori, se deplasează în sens contrar mersului lumii contemporane, care este dictat de egoism și interese, de materialism și de violență. Strălucesc în viața noastră ziua și noaptea, în seninătatea și în tulburarea sufletului, atunci când lucrurile merg bine și atunci când trecem prin încercări. Dumnezeu ne poartă pașii întotdeauna pe calea cea bună! El este mereu prezent în viața noastră pentru a ne susține și pentru a ne călăuzi la mântuire, dar noi trebuie să ne deschidem inimile pentru a vedea semnele prezenței Sale. Le vom percepe dacă trăim cu adevărat credința și îl urmăm pe Isus Cristos, dacă pornim la drum.”

Pe acest drum al vieții, a continuat, „suntem meniți să fim ‘lumina lumii’ (Mt 5,14), lumină din Lumină, dând mărturie despre Isus prin gânduri, cuvinte și fapte. Purtându-L în inimi pe Pruncul Dumnezeiesc, devenim și noi semne vii ale prezenței Sale în lumea de astăzi. În felul acesta, îi vom face și pe alții părtași bucuriei noastre, însoțindu-i spre inima plină de iubire a lui Isus.”

Preasfinția Sa Claudiu a încheiat cu un îndemn: „Iubiți credincioși, celebrăm solemn în fiecare an Nașterea Domnului, însă noi trebuie să trăim taina acestui eveniment în fiecare zi. La fiecare Sfântă Liturghie, Pruncul Isus vine pe altar așa cum a venit în Betleem. Noi auzim glasul Îngerului la fel ca păstorii, atunci când glasul clopotelor ne cheamă și ajungem la biserică cântând doxologia: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!» Venim cu problemele și suferințele noastre pe care le lăsăm la picioarele Pruncului Dumnezeiesc, primind în schimb și noi, precum magii și păstorii, darul bucuriei. Mai mult decât ei, noi nu doar Îl contemplăm pe Cel Născut, ci Îl primim în sufletele noastre, atunci când ne cuminecăm cu Trupul și Sângele Domnului, primind așadar nu doar bucuria și pacea, ci pe Cel ce le dăruiește. Sfânta Liturghie ni se dezvăluie astfel ca un adevărat Banchet al Bucuriei, un Banchet al Familiei lui Dumnezeu.”

„De aceea, ne întoarcem la casele noastre pe o altă cale decât cea pe care am venit, mult mai luminoasă și mai plină de haruri, ascultând cu atenție glasul îngerului pentru a ști să ne ferim de Irozii de azi. Și ascultăm cu adevărat ori de câte ori ne rugăm, ori de câte ori citim Sfânta Scriptură, ori de câte ori și doar pentru câteva clipe ne desprindem din vârtejul preocupărilor zilnice, ridicând gândul nostru înspre Dumnezeu. Maica Sfântă și Sfântul Iosif ne însoțesc mereu și ne învață să transformăm viețile noastre în profeție. Dacă ne trăim cu adevărat credința, viața ne va fi un continuu pelerinaj înspre biserică, adevărat Betleem al nașterii Domnului, pregătire pentru pelerinajul cu adevărat important, ce va marca încheierea vieții pe acest pământ și intrarea în Împărăția Cerurilor, acolo unde bucuria noastră se va împlini”.

Celebrarea solemnă s-a încheiat prin colindul tuturor credincioșilor: „O, ce veste minunată”, cântat împreună cu pr. Daniel Avram. Prin vestirea Bucuriei de către Ierarh, prin rugăciune și colindă, adevărul Nașterii Domnului a fost conștientizat mai mult, împărtășit, adâncind în suflete credința că Lumina s-a născut în lume iar întunericul nu a putut, nu poate și nu va reuși să stăvilească răspândirea ei. Lumină, răspândită și azi prin solidaritate, împăcare, iubire, prețuire, grijă față de viața omenească, lumină care-L arată pe Pruncul Dumnezeu în fiecare om, de orice credință, etnie sau culoare, pentru că, spunea Preasfinția Sa Claudiu într-unul dintre cuvintele adresate colindătorilor în zilele premergătoare Crăciunului, deși oamenii sunt diferiți, Adevărul, prezența lui Dumnezeu, este aceeași pentru toți.

Episcopul de Cluj-Gherla și-a încheiat mesajul pastoral cu urarea: „Vă doresc tuturor Sărbători pline de har și un An Nou binecuvântat, asigurându-vă de rugăciunea și de binecuvântarea mea!” și a adăugat strofa de colindă compusă în închisoare de Fericitul Iuliu Hossu, actualizând astfel mărturia adusă de Episcopii martiri, despre credința a cărei strălucire este de nestăvilit tocmai din adâncul închisorii și de sub amenințarea morții:

„Isuse Doamne, Prunc ceresc,

toți îngerii Te preamăresc,

primește și al nostru cânt,

trimite pace pe pământ!”

Sursa: eparhiaclujgherla.ro