A trecut la cele veşnice Părintele Grigore Oană, prelat papal

În ziua de 24 martie 2022, în al 100-lea an de viaţă, Părintele Protopop onorific Grigore Oană, Prelat Papal, s-a întors în casa Tatălui ceresc.

Părintele Grigore Oană s-a născut la data de 23 iunie 1922 în localitatea Slatina, regiunea Transcarpatia din actuala Ucraina. A urmat şcoala primară în localitatea natală iar liceul la Sighetul Marmaţiei. A locuit la internat, unde a beneficiat gratuit de masă, cazare şi şcolarizare. Orele de religie le-a făcut cu preoţii greco-catolici din Sighetul Marmaţiei.

În toamna anului 1947 a sosit la Blaj, unde a fost numit profesor. A predat istoria la toate clasele atât la liceul de băieţi cât şi la cel de fete de la Institutul Recunoştinţei din Blaj. La şcoala de dieci (cântăreţi bisericeşti) de pe lângă Academia Teologică a predat „Aspecte de economie rurală”. Aflându-se în colectivitatea teologilor a avut în timpul verii frecvente întâlniri cu Preasfinţitul loan Suciu.

În primii doi ani a locuit la căminul Academiei. A făcut parte din Asociaţia ASTRU a studenţilor greco-catolici. Acolo a cunoscut mulţi oameni înţelepţi şi buni creştini, care au devenit martiri ai Sfintei noastre Biserici: Monseniorul Vladimir Ghika, Preasfinţitul Vasile Aftenie, Preasfinţitul Tit Liviu Chinezu, D-l Horia Cosmovici, etc. A continuat să participe la activităţile ASTRU-lui şi ale tineretului naţional-ţărănesc în partidul condus de luliu Maniu.

Dorind să respecte tradiţia locului, s-a înscris la facultatea de teologie ca student particular până la momentul desfiinţării Bisericii Greco-Catolice prin cunoscutul decret-lege 358 din 1 decembrie 1948. Despre arestarea şi încarcerarea sa, Grigore Oană povestește următoarele:

„În ziua de vineri, 23 octombrie 1948, la ora 11, la Institutul recunoştinţei din Blaj am fost întâmpinat de doi bărbaţi, care m-au invitat să merg cu ei pentru câteva minute ca să dau o scurtă declaraţie. Ajungând la sediul Securităţii, respectiv în zona caselor canonicului Câmpeanu, vis-a-vis de Mitropolie, am fost coborât în pivniţă, în al cărei interior erau proaspăt zidite nişte încăperi ce permiteau numai statul în picioare. După două zile am fost scos din carceră şi lăsat în încăperea din faţa carcerelor împreună cu alţi arestaţi. În a treia zi, înainte de masă, am fost dus la primul interogatoriu. În timpul arestării am fost interogat de mai multe ori, cerându-mi-se de fiecare dată să dau şi declaraţie scrisă. Nu mi s-a făcut proces şi nu am fost acţionat în judecată.

În vara anului 1949, după două-trei săptămâni de spitalizare, am fost lăsat liber cu condiţia să mă prezint în mod regulat, în anumite zile, la sediul Securităţii. Conformându-mă acestei dispoziţii, la prima prezentare mi s-a spus că au mult de lucru şi nu au vreme să vorbească cu mine. În mod identic s-au petrecut lucrurile şi la următoarele prezentări. Ultima dată mi-au spus că nu mai e necesar să mă duc la ei, ci ei singuri mă vor chema când va fi necesar. În fapt, nu am mai fost chemat şi nici eu nu nu m-am mai prezentat la ei. Ducându-mă la conducerea şcolii, mi s-a înmânat decizia de anulare a încadrării mele în învăţământ”.

Ulterior s-a angajat contabil la întreprinderea nou-înfiinţată „Comcereal” şi astfel a rămas în Blaj până în primăvara anului 1950, când a fost recrutat pentru satisfacerea stagiului militar. A fost încorporat la Giurgiu în cadrul trupelor de Securitate (Ministerul de Interne – fosta Jandarmerie). După perioada de instrucţie a îndeplinit misiunea de învăţător pentru soldaţii analfabeţi. Eliberat din armată în 1952, s-a întors la Blaj.

În iulie 1952 s-a angajat la Banca de Investiţii din Cluj-Napoca, iar în anul 1954 s-a transferat la Sediul Central al Băncii, la Bucureşti. A lucrat pentru o scurtă perioadă şi la sucursala Băncii de Investiţii din Piteşti. S-a căsătorit cu Dumitra Bădescu cu care a avut trei copii.

În primăvara anului 1968, s-a transferat la şcoala agricolă din comuna Merişani, judeţul Argeş, unde a rămas până la pensionare, în anul 1984.

În toamna anului 1984, l-a întâlnit la Cluj-Napoca pe fostul său profesor şi coleg de la Blaj, Alexandru Pol, care i-a spus că Biserica Greco-Catolică are nevoie de preoţi. A făcut pregătiri în vederea hirotonirii în clandestinitate cu Părintele Silvestru Augustin Prunduş, OSBM, care „ca primă temă mi-a dat să citesc de la un capăt la altul şi cu atenţie Noul Testament şi Catehismul explicat al Bisericii Catolice”. Întâlnirile de pregătire pentru hirotonire au continuat până în anul 1987.

La 17 septembrie 1988, a fost hirotonit diacon şi în ziua de duminică, 23 octombrie, acelaşi an, a fost sfinţit preot la Lugoj de către ÎPS episcop Ioan Ploscaru, de pie memorie. Data hirotonirii sale ca preot a coincis cu împlinirea a 40 de ani de când a fost arestat şi încarcerat la Blaj.

După repunerea în libertate a Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a continuat să celebreze Sfintele Liturghii la Timişoara, în Maramureş, atât în comunele de pe malul drept cât şi pe cel stâng al Tisei, la Bucureşti în capela „Schimbarea la faţă” şi la Piteşti în biserica romano-catolică unde şi-a petrecut restul vieţii.

La 14 septembrie 2006, Preasfințitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj i-a conferit Părintelui Grigore titlul de Protopop Onorific.

La cererea Preasfinţitului Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea i-a acordat titlul Pontifical de Prelat de Onoare al Sanctităţii Sale, la 7 mai 2007, ca încununare a vieţii spirituale în slujba lui Cristos şi a Bisericii Sale;

A fost un om și un preot iubitor de Dumnezeu și de oameni.

Episcopii Alexandru şi Ioan, împreună cu clerul şi credincioşii Eparhiei de Lugoj, roagă pe Atotputernicul Dumnezeu să-i dăruiască odihnă veşnică, iar familiei îi transmit sincere condoleanţe.

Ipod. Raimondo-Mario Rupp

Sursa: episcopialugoj.ro