Magnificat – Poezie dedicată Cardinalului Lucian Mureșan

Magnificat

de Ion Brad

Chiar purpura de Cardinal

Pe umeri nu e prea ușoară

Când porți în suflet un Ardeal

Și-n inimă întreaga țară.

Credința veche, românească

Primește-o tânără aromă

Când e chemată să-nflorească

La sânul ei de Maica Romă.

Din Maramureș, pân-la Blaj,

Din Făgăraș în Capitală

Credința are nou blindaj

De modestie și sfială.

Au vrut s-o șteargă, s-o sucombe

În veac de ură și uitare

Dar au ieșit din catacombe

Păstori în albele stihare.

Și vechea turmă credincioasă

S-a-mbrățișat cu bucurie

Biserica făcând-o casă

Și ruga Sfântă Liturghie.

Pe urma mulților martiri

Sfios și falnic totodată

Păstor iubit, să nu te miri

Că te urmează turma toată.

În fruntea ei, să fii mereu,

S-o duci spre pajiști înflorite

Unde Preabunul Dumnezeu

Tot harul Cerului trimite.

Ad multos felicesque annos!

Cardinalului Lucian Mureșan, 2012

Articolul Magnificat – Poezie dedicată Cardinalului Lucian Mureșan apare prima dată în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Source: Biserica Romana Unita