Un nou diacon pentru Eparhia de Cluj-Gherla: tânărul Pupăză Radu-Vlad

În 29 noiembrie 2020, Duminica a 30-a după Rusalii (a Tânărului bogat), în cadrul Sfintei Liturghii Arhierești care a fost celebrată în Catedrala “Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, tânărul Pupăză Radu-Vlad, absolvent de studii teologice la Cluj și Roma, a făcut un pas important pe drumul spre treapta cea mai înaltă a Sf. Altar, preoția, primind, prin impunerea mâinilor Episcopului eparhial, PS Florentin Crihălmeanu, treapta diaconatului. Au concelebrat, împreună cu Episcopul de Cluj-Gherla, pr. Marius Cerghizan, Vicar general, preoții vicari pr. Anton Crișan și pr. Traian Radu Coste-Deak; pr. rector Marius Furtună, pr. cons. Daniel Avram, pr. Florin Isac de la parohia “Andrei Mureșanu”, alți preoți și diaconii Rareș Urian și Marius Cîmpean, cancelar și secretar eparhial.

În mod excepțional la această celebrare s-a aflat în balconul Catedralei, pentru a oferit răspunsurile liturgice, Corul studenților Seminarului Teologic Eparhial “Sf. Ioan Evanghelistul”. În timpul Împărtășaniei credincioșilor studenții au interpretat frumoase colinde, amintind că, deși acest an este umbrit de pandemie, Biserica parcurge în plan spiritual drumul luminos, încrezător în venirea lui Dumnezeu, al Postului Crăciunului. În cuvântul de învățătură pe baza Evangheliei duminicii (Ev Lc 18,18-27), în care Isus răspunde întrebării tânărului dregător: “Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”, Preasfinția Sa Florentin a spus: “Este o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem, fiecare dintre noi, în fiecare zi! Să ne întrebăm dacă acțiunile noastre, viața noastră, sunt orientate cu adevărat spre dobândirea vieții veșnice, sau dacă nu cumva ne îndepărtează. Pentru că scopul vieții noastre, al acestui pelerinaj vremelnic pe pământ, este unul singur: a dobândi viața veșnică. Este ceea ce Isus arată în acest fragment evanghelic tânărului bogat.”

În dialogul purtat cu tânărul, Isus remarcă faptul că acesta “avea în centrul vieții sale, propria persoană, nicidecum pe Dumnezeu. Pentru el viața însemna «a face» pentru el însuși. Isus îi va cere însă mai mult, îi va cere «a face» pentru Dumnezeu, «a avea» pentru Dumnezeu și «a fi» pentru Dumnezeu și nu «a fi», «a avea» și «a dobândi» pentru sine însuși!” Ierarhul a subliniat: “Există același imperativ și pentru noi, credincioșii de astăzi: avem nevoie de cele materiale, ne slujim de cele materiale, dar ele să nu ajungă scopul vieții noastre. De multe ori uităm că, ceea ce dă sens vieții noastre, nu este ceea ce avem sau posedăm, ci este iubirea pe care o putem oferi. Un citat dintr-un scriitor bisericesc arată: «ceea ce ai, te separă de ceilalți iar ceea ce dai, te apropie de ei». Însă «a dărui» – nu în sensul în care lumea adeseori o face, adică dăm ceea ce nu avem nevoie (surplusul nostru), dăm pentru că știm că trebuie să dăm – ci, atunci când am dat totul și începem să dăm din noi înșine, din timpul nostru, din viața noastră, înseamnă că dăruim și ne dăruim cu adevărat. Este ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi: L-a trimis pe Cel mai iubit, pe Fiul Său, pentru ca jertfindu-se pe Cruce să ne dobândească viața veșnică.”

Acest mod de a dărui și de a ne dărui ne este recomandat mai ales acum, în timpul postului, “timp complicat și al pandemiei, în care pentru unii tendința de acumulare materială, de căutare a unor garanții materiale, este, poate, mai mare. Dar acest lucru este greșit. Acest timp ar trebui să ne apropie mai mult de Dumnezeu, să înțelegem că suntem în mâinile Lui cu, sau fără, voia noastră.” Preasfinția Sa a îndemnat ca perioada postului să fie un timp trăit în credință, speranță și iubire față de Dumnezeu și, mai ales, un timp “de multă răbdare în a accepta tot ceea ce El ne trimite ca pe un cadou, bine-știind că mântuirea este un dar”.

A mai adăugat: “La finalul acestui fragment, apostolii pun întrebarea: «atunci, cine se poate mântui?» iar răspunsul lui Isus este: nimeni nu se poate auto-mântui! Dacă ne-am fi putut auto-mântui nu era nevoie de Jertfa Crucii. Dar, pentru că nu ne putem dobândi mântuirea singuri, am avut nevoie de Fiul lui Dumnezeu care să accepte sărăcia hainei umane pentru a ne îmbrăca pe noi în bogăția hainei divine! Dumnezeu ne trimite semne ale iubirii Sale, de aceea, să le primim cu sufletul deschis și să Îl punem pe El pe lista priorităților vieții noastre. Să avem grijă ca nu cumva, fiind atât de preocupați de prelungirea vieții noastre prin garanții materiale, să uităm că El trebuie să fie, mereu și întotdeauna, pe primul loc în viața noastră: «Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă» (cf. Lc 12,31).”

La momentul rânduit, rectorul Seminarului Teologic Eparhial “Sf. Ioan Evanghelistul”, pr. cons. Marius Furtună l-a prezentat pe noul diacon, menționând că s-a născut la 3 martie 1990, în Cluj-Napoca, ca fiu al lui Ovidiu și al Lenuței Pupăză, buni credincioși greco-catolici. Pregătirea în vederea împlinirii dorinței ce de timpuriu îi încolțise în suflet, aceea de a-I sluji Lui Dumnezeu, a inclus, “în perioada 2009-2015, șase ani de formare umană, spirituală, doctrinară și pastorală conform cerințelor ecleziastice în cadrul Institutului Teologic Eparhial «Sf. Ioan Evanghelistul» din Cluj-Napoca. În acești ani, la 6 dec. 2012 a fost hirotesit lector, iar, la 17 aprilie 2014 a primit treapta subdiaconiei. Au urmat, între 2010-2014, alți ani de studiu la Facultatea de Teologie Greco-Catolică a UBB, Departamentul Cluj, obținând Licența în Teologie Pastorală. În paralel cu studiile teologice, între anii 2011-2015, Vlad a studiat arta sunetelor, muzica, la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, obținând Licența în Pedagogie muzicală. A continuat, între anii 2015-2018, studii teologice aprofundate la Roma, unde a absolvit Pontificio Istituto Orientale, Facultatea de Științe ecleziastice orientale și a obținut diploma de Master în istorie. Reîntors la Cluj a fost chemat să ia parte la viața Seminarului Teologic Eparhial, unde a îndeplinit funcțiile de bibliotecar și formator al tinerilor seminariști.

Atât în timpul studenției la Cluj, cât și după încheierea studiilor, Radu-Vlad s-a implicat activ în viața Eparhiei însoțindu-l pe PS Florentin în numeroase vizite pastorale, și, totodată, îndeplinind misiuni, când era nevoie, în diferite parohii. A ajutat constant, slujind în altar sau din strană, la celebrările din Catedrala “Schimbarea la Față”, sau la cele din Capela “Sf. Iosif” a Catedralei în construcție din Piața Cipariu. La 13 sept. 2020, tânărul Radu-Vlad și-a întemeiat familie, căsătorindu-se cu Ana-Maria. “Dumnezeu-Unul în Preasfânta Treime să își reverse binecuvântarea și bogăția harurilor Sale asupra celui care va deveni azi diacon și să îi însoțească pașii pe calea slujirii prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, a Arhidiaconului Ștefan, a Fericitului arhiereu Iuliu, a Fericiților arhierei martiri ai Bisericii noastre, a tuturor Sfinților și a rugăciunilor noastre!”, a încheiat pr. rector Marius Furtună prezentarea.

În cadrul celebrării, Preasfinția Sa Florentin a invitat credincioșii să se roage “pentru acest tânăr, cu adevărat bogat în multe haruri primite de la Dumnezeu, al Bisericii noastre. Dacă, despre tânărul din evanghelie nu știm dacă s-a întors, sau nu, la Isus, dacă a învățat, sau nu, lecția dată de Isus, ei bine, tânărul nostru bogat în har [Pupăză Radu-Vlad] a rămas perseverent în urmarea lui Hristos și de aceea să ne rugăm să rămână perseverent până la sfârșit!”, a îndemnat Ierarhul.