Statuia poetului Andrei Mureșanu, autorul imnului național, a fost dezvelită și binecuvântată la Cluj-Napoca
Statuia poetului revoluționar pașoptist Andrei Mureșanu, credincios greco-catolic inspirat de spiritul Școlilor Blajului și autor al imnului Revoluției din 1989 – în 1990 devenit imnul de stat al României “Deșteaptă-te, române!” -, a fost dezvelită și binecuvântată în Piața Cipariu din Cluj-Napoca, joi, 19 dec. 2019, în prezența Ierarhilor celor două Biserici, Greco-Catolică și Ortodoxă, a primarului mun. Cluj-Napoca, a prefectului jud. Cluj, a numeroase oficialități, personalități din mediul universitar și de afaceri clujean, a reprezentanților Armatei Române care i-au oferit marelui patriot reprezentat în bronz de sculptorul Ilarion Voinea, onoruri militare. Proiectul a fost o inițiativă a Universității “Babeș-Bolyai” și a Primăriei Cluj-Napoca cu sprijinul mediului de afaceri clujean.
PS Florentin Crihălmeanu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, a omagiat cu acest prilej prin binecuvântare și prin cuvintele rostite, “un fiu al Bisericii Greco-Catolice, născut în zona Bistriței, trecut prin «Școalele Blajului», unde i-a avut ca dascăli pe Ioan Lemeni, Timotei Cipariu și, apoi, ca mentori pe Simion Bărnuțiu și George Bariț. Absolvind cursurile Seminarului Teologic Greco-Catolic din Blaj cu calificative excelente, este chemat ca învățător la Școala Românească din Brașov, la recomandarea lui George Bariț. Seriozitatea pregătirii umaniste, prețuirea folclorului și a trecutului istoric, precum și pregătirea morală și spirituală, au deșteptat, în sufletul poetului pașoptist transilvan, iubirea de neam și literatură.
Sub îndrumarea mentorului său, George Bariț, din 1838, își începe activitatea de redactor secund la foile lui Bariț, «Gazeta Transilvaniei» și «Foaie pentru minte, inimă și literatură», în care va publica poezii și articole. Din 1840 predă la Gimnaziul Romano-Catolic din Brașov, alături de Iacob Mureșanu, îndeplinind și funcția de inspector școlar. Va desfășura o activitate intensă și în cadrul «Casinei Române», adevărat loc de adunare a românilor și focar de cultură națională. Astfel, animat de idealul unității naționale, tânărul poet transilvan va face parte din delegația Brașovului, condusă de George Bariț, la Adunarea de la Blaj din 15 mai 1848. Este evenimentul crucial, care îi va inspira poemul “Un Răsunet”, publicat în numărul 25 din 21 iunie 1848, în «Foaie pentru minte, inimă și literatură», devenit ulterior marșul revoluționarilor din Transilvania și cunoscut cu titlul simbolic «Deșteaptă-te române!». Poemul transcrie în versuri mesajul faimosului discurs al lui Simion Bărnuțiu, proclamat cu ocazia marelui eveniment.
După înfrângerea revoluției se refugiază în Țara Românească, ulterior ajungând să obțină un post de translator la Sibiu la Guberniul Militar și Civil al Transilvaniei. În 1862, marele său prieten și protector, George Bariț, îi publică unicul volum de poezii «Din poesiele lui Andreiu Mureșanu», la tipografia lui Iohann Götte, din Brașov. La inițiativa lui George Bariț, volumul va primi cel dintâi premiu literar național acordat unui scriitor român, în valoare de 50 de galbeni (echivalentul a 3500 de euro!). Se stinge din viață, cu sănătatea șubrezită, la numai 47 de ani, în locuința sa din Brașov, la 23 octombrie 1863. Rămâne peste veacuri îndemnul marelui poet pașoptist din generația a doua a Școlilor Blajului de a ne trezi din somnul cel de moarte și a dovedi lumii rădăcinile latinității poporului nostru și a purcede înainte la umbra preoților cu crucea în frunte spre adevărata libertate a poporului și neamului românesc.
Un gând de pioasă amintire pentru marele poet patriot pașoptist transilvan și un cuvânt de gratitudine organizatorilor acestui eveniment și autorităților locale prin bunăvoința cărora binecuvântăm astăzi al treilea monument din Urbea noastră închinat unui vrednic fiu al Bisericii Greco-Catolice și elev al Școlilor Blajului, alături de statuia Cardinalului Iuliu Hossu, Fericit martir pentru credință, (din fața Catedralei Greco-Catolice «Schimbarea la față»), și a ilustrului om politic Iuliu Maniu (din apropierea noii Catedrale dedicată Martirilor și Mărturisitorilor Secolului XX).
«Preoți, cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină, / Deviza-i libertate și scopul ei preasânt» ne spune și astăzi Andrei Mureșanu, la peste un veac și jumătate de la trecerea lui la cele veșnice, amintindu-ne că suntem creștini și că drumul nostru spre libertate este mereu la umbra Crucii. Permiteți-mi să închei adresându-vă tuturor creștineștile urări de Sfinte Sărbători la Nașterea Domnului și La mulți Ani Sfinți!”
Toate alocuțiunile vădesc prețuirea de care se bucură și în contemporaneitate poetul Andrei Mureșanu, semn că societatea românească nu și-a abandonat și nici tăiat de tot rădăcinile (deși există tendințe), nu a renunțat să primească din seva dătătoare de viață a trecutului istoric, din care, cu sau fără voia generațiilor actuale, a luat naștere prezentul de zi cu zi pe care-l trăim. Redăm în cele ce urmează, câteva dintre rostirile care au însoțit acest moment inaugural:
IPS Andrei Andreicuț, mitropolitul ortodox al Clujului, a elogiat “cărturarul de seamă, participant și la Revoluția din 1848”, care, când s-a pus problema unde să fie înmormântat, Mitropolitul Andrei Șaguna “a tranșat problema: să fie înmormântat în cimitirul ortodox, deși el era greco-catolic”. “A scris «Un răsunet» și «Deșteaptă-te române», astăzi fiind imnul nostru național. Noi să le urmăm dăruirea, spiritul lor de sacrificiu și modul în care au iubit această țară.”
Acad. prof. dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române și rector al Universității «Babeș-Bolyai», a explicat: “De ce s-a implicat Universitatea «Babeș-Bolyai» în amplasarea acestei statui? Din cel puțin două motive. Mai întâi pentru că Andrei Mureșanu a făcut parte dintre promotorii ideii de universitate românească de stat în Transilvania. Prevederea a fost trecută între punctele programului Revoluției Române de la 1848-1849, program prezentat la Marea Adunare Națională de la Blaj (3-5 mai 1848), în fața celor peste 40 000 de români prezenți. Al doilea motiv este unul special. Profesorul Octavian Șchiau (1930-2013), fost decan al Facultății noastre de Litere, se stingea la 22 noiembrie 2013 – adică acum șase ani – cu dorul de statuia lui Andrei Mureșanu și cu cererea de amplasare a acestui monument în mână, pe holul Universității, vegheat de Galeria Rectorilor.
Venea la rector cu o petiție (așa cum făcuseră generații întregi de suplicanți dintre înaintașii săi), prin care cerea ajutor și sfat. Domnul l-a chemat atunci pe profesor numaidecât la sine, iar nevrednicul rector a rămas cu tristețea în suflet și cu amărăciunea de a nu fi putut îndeplini pe dată dorința marelui filolog și patriot. Iată că, după șase ani, în plină sărbătoare a Centenarului Universității românești, dorința profesorului se îndeplinește, prin lucrarea sculptorului Ilarion Voinea, prin strădania Universității, dar mai ales prin facerea de bine a donatorilor și mecenaților (oamenii de afaceri din Cluj) și a autorităților locale, cu precădere a primăriei acestui municipiu vechi de aproape două milenii, de pe vremea romanilor, invocați de Andrei Mureșanu în poezia devenită imn. El vedea oastea, adică națiunea încolonată spre viitor și ghidată de «preoți cu crucea-n mână», cum se întâmplă și astăzi, prin prezența înalților Ierarhi ai celor două Biserici istorice românești de rit bizantin, a prea cucernicilor părinți, animați de rostul misiunii lor.”
Noul prefect al jud. Cluj, Mircea Abrudean, a subliniat: “a-l aduce pe Andrei Mureșanu în mijlocul comunității noastre, în cel mai frumos cartier al Clujului, constituie o recunoaștere a patriotismului și a talentului, precum și o reactualizare a unui mesaj esențial, a «unui răsunet» pe care, Andrei Mureșanu a știut cel mai bine dintre toți revoluționarii pașoptiști să-l ducă mai departe: «Deșteaptă-te române»”.
Primarul mun. Cluj-Napoca, Emil Boc, a punctat: “La Cluj, nu primarul, sau prefectul, sau alte autorități sunt cei «mai mari» și fac așa cum cred ei, ci, dimpotrivă, împreună cu toți actorii din societate, universități, mediu de afaceri, mediul bisericesc, societate, administrație, lucrăm împreună. Împreună putem reuși în continuare. Avem astăzi aici chiar acest model, de a lucra împreună. Și vreau să apreciez efortul și munca rectorului Univ. Babeș Bolyai (UBB), prof. dr. Ioan Aurel Pop. Dincolo de faptul că UBB este de mulți ani prima universitate în România, și o universitate de referință în Centrul și Estul Europei, dincolo de faptul că a adus un nou suflu în Academia Română, a avut această inițiativă, ca împreună cu administrația locală și mediul de afaceri, să realizăm această statuie”.
Astfel, “întreaga comunitate și-a dat mâna și a realizat ceva reprezentativ pentru orașul nostru”. “De asemenea, ce poate fi mai mult decât de a avea astăzi, atât pe Înalt Preasfinția Sa Mitropolitul ortodox aici, cât și pe Preasfinția Sa, Episcopul greco-catolic, este o altă dovadă de normalitate. […] Vreau să vă mulțumesc tuturor pentru ceea ce ați făcut în acest an pentru Cluj, pentru ideile pe care le-ați susținut. […] Pentru Andrei Mureșanu spun doar atât: omagiul nostru pentru autorul «Marseillezei» românilor! Pentru că, în 1989, acum 30 de ani, și la Cluj, și la Timișoara și la București, în primul rând în stradă se cânta «Deșteaptă-te române!» și acest mesaj trebuie să rămână peste ani și peste veacuri ca un adevărat simbol al României libere și democratice.”
Sculptorul Ilarion Voinea, autor al statuii poetului, a mărturisit: “ce am avut de spus, este spus în cuvintele bronzului și ale pietrei, în noblețea și eternitatea pietrei. De altfel, ipostaza unui creator în fața operei sale este una destul de ingrată atunci când vrea să vorbească despre ceea ce a făcut… A fost un efort extraordinar, dar a vrut Bunul Dumnezeu ca totul să se termine cu bine. În secolul trecut, la Paris, Brâncuși, întrebat de vizitatorii săi, cât travaliu este în spatele lucrărilor pe care le văd acolo, a spus: «ce vă privește pe voi, eu vă dau bucurie curată!» Și eu încerc să vă dau Dvs bucurie curată. Lucrarea este concepută ca un ansamblu structurat, arhitecturat ambiental, este un întreg care se supune tuturor legilor numărului… și vrea să reprezinte, prin cele două părți, una activă – cea de bronz și cea pasivă – soclul pe care stă, în această construcție dezvoltată pe verticală, un personaj ferm, demn, cu atitudine mobilizatoare, încărcat de energie.
Mulți m-au întrebat de ce nu am amplasat postamentul pe care stă, în centrul soclului. Nu, pentru că simetria ar fi împărțit în două totul, el este foarte bine calculat și proporționat, iar acest covor de iarbă vrea să reprezinte glia, vatra… are și un deget, de pe hârtia pe care o ține în mână, ridicat, ca atenționare, să nu uităm îndemnul pe care ni l-a transmis în urmă cu mulți ani și eu, ca autor, sunt convins că în clipa în care ne vom deștepta cu toții își va strânge toate degetele pe sulul de hârtie pe care ne-a lăsat scris, acum peste 170 de ani: «Deșteaptă-te române!». Așa să ne ajute Dumnezeu!”
Adăugăm elogiile aduse poetului Andrei Mureșanu de către doi mari luminători ai neamului românesc:
Poetul Mihai Eminescu scria în al său «Epigonii»: “Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită, / Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită, / Cheamă piatra să învie ca și miticul poet, / Smulge munților durerea, brazilor destinul spune, / și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, / Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet”.
Fericitul Arhiereu Iuliu Hossu, Episcop greco-catolic și primul Cardinal român, i-a așezat numele între “proroci, chemători cu glas dumnezeiesc pentru a pregăti plinirea a ceea ce pogora din cer și a formării sufletului nou”, elogiindu-l prin cuvintele: “Și au venit vestitori cu glas de arhangheli ai judecății și ai dreptății lui Dumnezeu. Unul dintre aceștia este Andrei Mureșanu, care era întemeiat pe credința în Dumnezeu. De aceea glasul lui a răsunat neîntrerupt în sufletul neamului. Cuvântul lui a fost cuvânt de nădejde, cântare de leagăn, el […] a crezut în dreptatea lui Dumnezeu: Preoți cu crucea-n frunte, căci oastea e creștină, a strigat el. S-a cutremurat și cenușa înaintașilor în morminte… Purtătorii crucii, suntem chemați să ne reașezăm în fruntea oștirii”, a spus Episcopul care a vestit românilor, în 1 Decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. În sufletul său, poate vibra atunci, la ceasul împlinirii unității neamului, ecoul poemului “Un răsunet”: “Români din patru unghiuri, acum ori niciodată / Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri! / Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, / Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!”
De acum înainte, poate pentru sute de ani, ținuta nobilă a statuii poetului Andrei Mureșanu va fi un îndemn la idealuri înalte, un răsunet de deșteptare la adevăratele valori pentru toți trecătorii care se vor îndrepta spre strada Andrei Mureșanu și spre Piața Cipariu din Cluj-Napoca (statuia fiind amplasată în Piața Cipariu, nr. 15).
.fusion-gallery-1 .fusion-gallery-image {border:0px solid #f6f6f6;-webkit-border-radius:3px;-moz-border-radius:3px;border-radius:3px;}
Articolul Statuia poetului Andrei Mureșanu, autorul imnului național, a fost dezvelită și binecuvântată la Cluj-Napoca apare prima dată în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.
Source: Biserica Romana Unita