Portretul Fericitului Episcop Iuliu Hossu din alocuțiunile cu ocazia sfințirii statuii sale la Târgu Mureș

Ceremonia inaugurării, la Târgu Mureș, a statuii Fericitului Episcop Iuliu Hossu – edificată prin grija pr. Flavius Miheț și binecuvântată de către PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, luni 2 sept. 2019 -, a fost urmată de alocuțiuni prin care, alături de frumoasa reprezentare în bronz, a fost schițat prin cuvântările rostite și un relevant portret al Arhiereului. Statura sa spirituală, prin amintiri, evocări și creații artistice, prin Memoriile sale, prin predicile și epistolele pastorale ce s-au păstrat, rămâne peste generații un model de urmat, un “far luminos” pentru toți cei care vor să se îndrepte pe drumurile vieții spre Mântuitorul Hristos.

Reluăm în cele ce urmează o selecție din gândurile ce au însoțit momentul sfințirii unuia dintre cele mai frumoase monumente dedicate Fericitului Cardinal român unit, primul inaugurat după data de 2 iunie a beatificării Episcopilor greco-catolici martiri, de către Sfântul Părinte Francisc, la Blaj:

A deschis seria alocuțiunilor pr. Ioan Fărcaș, protopop al Târgu Mureșului și Rîciului, care a adresat celor prezenți un cuvânt de bun venit și a arătat simbolistica locului situat “la umbra Catedralei Mitropolitului Alexandru Nicolescu, unică prin arhitectura ei, fiind miniatura catedralei San Pietro din Roma, unde răsună vocea îngerească a Preasfințitului Ioan Suciu, Episcopul tineretului, care în predicile sale de la amvonul acestei Catedrale, în anul 1948, anunța începutul martiriului Bisericii Greco-Catolice. În acest loc am binecuvântat azi statuia Episcopului martir Iuliu Hossu, care ne aduce aminte acum și peste veacuri de cel care, în anii ’40, era părintele spiritual și purtătorul de grijă al acestor ținuturi greu încercate de istoria timpurilor, și care, însoțit de pr. vicar Iosif Pop, nu conteneau să facă vizite pastorale în ținuturile ocupate, încurajându-i pe românii de aici și îndemnându-i să rămână statornici în credință.

Iuliu Hossu, cel care a învins lanțurile întunericului, ale închisorilor comuniste, ale domiciliilor forțate în care a fost închis până la sfârșitul zilelor, unde a fost supus unor presiuni și umiliri zilnice care ar fi trebuit să îl determine să renege comuniunea cu urmașul lui Petru și credința catolică, dar unde s-a pregătit împreună cu ceilalți Episcopi pentru acea zi măreață de dies natalis. Toate au fost posibile prin credința sa neclintită și prin harul lui Dumnezeu, pentru că, așa cum spunea: «credința noastră este viața noastră!» Fie ca, așa cum această statuie înfrumusețează acest loc, amintirea Fericitului Episcop martir, Cardinal Iuliu Hossu, să ne înfrumusețeze și sufletele noastre, iar prin exemplul lui de credință și iubire, de iertare, să ne învețe și să fie mereu o luare-aminte pentru toți cei care vom trece pe aici și vom privi această imagine fericită a orașului nostru.”

În numele Preafericirii Sale Cardinal Lucian Mureșan, pr. Cristian Barta, Vicarul general al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș a transmis salutul, mesajul și binecuvântarea Arhiepiscopului Major și Mitropolitului Bisericii Greco-Catolice din România, precum și cele mai alese sentimente de apropiere sufletească din partea Preasfinției Sale Claudiu Lucian Pop, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore de la Blaj. Părintele Cristian a transmis sentimentele de gratitudine ale Preafericirii Sale Lucian Cardinal Mureșan fața de Preasfinția Sa Florentin, care a acceptat să fie prezent și a sfințit această statuie.

Pr. Cristian a mai spus: “Atunci când o comunitate decide să edifice o statuie sau un monument dedicat unei personalități sau unui eveniment important din istorie decizia se întemeiază pe recunoașterea unor valori cuprinse în moștenirea sa culturală și spirituală. Acestea sunt parte a unei identități și rezonează intim cu conștiința persoanelor din comunitate, astfel încât, aceste persoane le consideră resurse pentru prezent și puncte de referință în construirea viitorului. Într-adevăr, Fericitul Cardinal Iuliu Hossu ne atinge trecutul, prezentul și viitorul.

Viața și activitatea ilustrului Ierarh, caracterizate de o credință catolică vie și puternică, de o spiritualitate profundă, de o dragoste nemărginită față de Dumnezeu, față de semeni și față de neam, strălucesc în moștenirea trecutului și luminează drumul Bisericii de astăzi. Fericitul Cardinal Iuliu Hossu este martir pentru unitatea de credință cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei, este martir în mărturisirea eroică a adevărului, este martir din dragoste pentru Dumnezeu și pentru fiii patriei noastre. Alături de ceilalți șase Episcopi greco-catolici martiri, el și-a păstrat tăria și libertatea în fața unui regim totalitar și opresiv, punând binele comun al Bisericii și al neamului deasupra propriei vieți pe care nu a ezitat să o jertfească. Din aceste motive a fost beatificat, în 2 iunie anul acesta, de Sanctitatea Sa, Papa Francisc, pe Câmpia Libertății în «Mica Romă».”

“Această statuie pe care o admirăm acum, îl reprezintă pe Fericitul Episcop Iuliu Hossu în ornate arhierești. Baza monumentului este puternică, sugerând o temeinică ancorare în credință, este scris acolo: «credința noastră este viața noastră», dar vorbim și despre o puternică ancorare în pământul patriei și în viața publică. Ridicând privirea, observăm cum această statuie înaltă se ridică spre cer, parcă țâșnește spre Cerul lui Dumnezeu. Verticalitatea sa, expresie a credinței și a libertății, este în deplină armonie cu noblețea și cu demnitatea care transpare din chipul sculptat în bronz. În mâna stângă ține toiagul arhieresc, semn al puterii sacre pe care a știut să o exercite slujind și dăruindu-se pe sine tuturor. Mâna dreaptă este ridicată într-un gest de binecuvântare arhierească, adresat nouă tuturor, cu îndemnul: «lupta mea s-a sfârșit a voastră continuă!»”

Preasfinția Sa Florentin Episcopul de Cluj-Gherla a prezentat personalitatea Cardinalului Iuliu Hossu, căruia i-a urmat pe tronul arhieresc al Eparhiei de Cluj-Gherla. În primul rând a mulțumit pentru invitația adresată de către pr. Flavius Miheț, pentru a participa la acest moment celebrativ, invitație care l-a bucurat foarte mult și pe care a transmis-o și tuturor membrilor în viață a familiei Hossu. A anunțat că, răspunzând la acestei invitații, Gelu Hossu este prezent la acest moment, ca reprezentant al familiei Hossu. Ierarhul clujean a adresat felicitări părintelui paroh pentru frumosul loc pe care l-a găsit pentru această statuie și, de asemenea, a felicitat purtătorul cheilor orașului, pe primar, dr. Dorin Florea, care a acceptat ca această statuie să înfrumusețeze orașul Târgu Mureș și acest parc să fie “un loc de rugăciune de acum înainte, și un loc în care sfințenia Cardinalului să poată iradia asupra tuturor cetățenilor acestei frumoase urbe”.

A continuat: “Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că împlinim aici un act de reparare a istoriei, de repunere în drepturi și de rescriere a unei memorii care a fost ștearsă brutal de la dreptul de a exista, de la dreptul de afirmare. Este datoria noastră, a generațiilor așa zis libere, să încercăm să readucem la lumină și pentru ceilalți, care nu au știut ce înseamnă Biserica Greco-Catolică, cine erau acești Episcopi, de unde au venit ei, de ce au fost conducători spirituali ai acestui popor.”

În câteva fraze, Preasfinția Sa a reamintit apoi date din biografia “acestui fiu al Bisericii Greco-Catolice, fericit martir al Bisericii Catolice și un foarte bun român. Cel dintâi purpurat al neamului românesc, a văzut lumina zilei în 30/31 ianuarie 1885, în parohia Milașul Mare, aparținând Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, ca al treilea fiu, din cei șase, ai preotului paroh Ioan Hossu, căsătorit cu Victoria Măruțiu”. A continuat prezentarea firului vieții Episcopului Iuliu Hossu, amintind școala elementară urmată în localitatea natală, apoi cursurile la Gimnaziul din Reghin și apoi, perioada de un an pe care elevul Iuliu Hossu a petrecut-o la Târgu Mureș: “între 1899-1900 a urmat clasa a IV-a la Gimnaziul Superior Romano-Catolic coordonat de călugării franciscani în acest oraș”. Urmează apoi studiile la Blaj, unde în anul 1904 își va lua cu brio examenul de maturitate.

În același an, tânărul Iuliu a fost trimis, de către unchiul său, Vasile Hossu, atunci Episcop de Lugoj, să își continue studiile la Institutul De Propaganda Fide, ca și alumn al Colegiului “Urbano” din Roma, “unde se remarcă printr-un comportament exemplar: este numit prefetto di camerata și primește medalia de aur pentru cele mai bune rezultate la studii. După doi ani, în 1906, își ia doctoratul în filozofie și după încă patru ani, doctoratul în teologie. Cunoaște șase limbi străine și limbile clasice. Specializarea pe care o urmează este teologie biblică. În 1910, este hirotonit preot la Roma de către Episcopul Vasile Hossu, având alături pe canonicul Smigelschi și pe protopopul onorar Ioan Hossu, tatăl său. După acest moment se reîntoarce în țară, la Lugoj, unde desfășoară diferite activități, de la protocolist, notar, până la director de cancelarie, secretar episcopal, în timp ce este și profesor de biblic la Academia de teologie din Lugoj.”

Preasfinția Sa a amintit și pelerinajul pe care Iuliu Hossu îl face la Roma, ocazie cu care s-a hotărât să urmeze drumul slujirii preoțești, apoi, izbucnirea războiului care îl surprinde la un Congres Euharistic, la Lourdes. La întoarcerea acasă decide să se înroleze voluntar, ca preot de front, unde, de asemenea, se remarcă, mai ales prin grija pe care o poartă răniților de război, și este recompensat prin mai multe medalii. Urmează numirea episcopală și consacrarea, din 4 dec. 1917 în Catedrala Blajului, și începe cu mult elan activitatea sa ca Episcop de Gherla. “Ca tânăr episcop se angrenează puternic în actul de la 1 Decembrie 1918. A colaborat îndeaproape cu cei care au fost făuritorii Marii Unirii, participând la luarea unor decizii bune și importante din partea politicienilor.” Este subliniat faptul că tânărul Episcop Iuliu Hossu anunță poporului Rezoluțiunea Marii Adunări Naționale cu un prolog și epilog pe care le formulează în acest moment pe care îl va purta în suflet întreaga viață, ca pe un timp al împlinirii dreptății lui Dumnezeu: «de acum înainte o singură țară, România, una și în veci nedespărțită, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și credința poporului Său!»

A fost prezentat apoi tânărul Episcop numit «al vizitațiilor canonice», care în perioada 1920-1926, vizitează 746 de comunități ecleziastice, parohii și filii, “de multe ori pleca primăvara și se întorcea toamna”. Preasfinția Sa a evocat și multitudinea de aspecte ale activității sale ca Episcop al Eparhiei Gherlei, cu mențiunea că, “în anul 1925 a realizat consolidarea Mănăstirii de la Nicula, cu reparații la biserica de zid. Între 1927-1928 a construit pavilionul pentru adăpostirea pelerinilor, iar apoi a ridicat altarul în aer liber care a fost sfințit la 6 august 1929. Și astăzi, confrații noștri de o altă confesiune celebrează pe acest altar ridicat și binecuvântat de Episcopul Hossu”. S-a amintit și faptul că prima comunitate monastică la Mănăstirea Nicula este stabilită de Episcopul Hossu, în 1936, când încredințează această mănăstire Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. De asemenea, la 22 martie 1929 a luat ființă, la Cluj, Asociația Generală a Românilor Uniți. Urmează perioada de după 1930, când, ca urmare a Concordatului cu Roma are loc rearondarea Eparhiilor Bisericii Române Unite și Eparhia de Gherla devine «de Cluj-Gherla». Sediul eparhial se mută de la Gherla la Cluj iar Catedrala episcopală devine catedrala «Schimbarea la Față».

Episcopul de Cluj-Gherla devine, pentru un scurt timp, și Administratorul apostolic al Eparhiei nou înființate de Maramureș, până în 30 ianuarie 1931. A fost, de asemenea, amintit, momentul din 12 mai 1930, când “Episcopul Iuliu, împreună cu Mitropolitul Vasile Suciu și ceilalți Episcopi, pun piatra de temelie, la Roma, a Colegiului «Pio Romeno», o ambasadă a României care a trecut și ea timpul persecuției și acum și-a reluat activitatea”. În acest context, a fost amintită relația strânsă pe care Episcopul Hossu a avut-o neîncetat cu Biserica Romei. Apoi, “în timpul ocupației horthyste, după 1940, “Episcopul Hossu rămâne pe teritoriile ocupate, având curajul să-l înfrunte chiar și pe Horthy, spunându-i să nu uite că în aceste teritorii locuiesc și milioane de români, alături de frații de alte limbi, de aceea, este dator să-i respecte și pe aceștia”. Și în această perioadă “a avut multe de îndurat, au fost și câteva atentate împotriva vieții sale, dar a rămas perseverent crezului său, încurajând românii aflați sub ocupație și luptând pentru apărarea identității naționale”.

La 24 august 1931 este numit și Administrator apostolic al Eparhiei de Oradea Mare. Ca senator de drept, alături de ceilalți Episcopi va participa la dezbaterea mai multor legi importante pentru țară. La 2 iunie 1945, Episcopul Iuliu Hossu este ales membru de onoare al Academiei Române. Urmează o scurtă privire asupra perioadei persecuției, după trecerea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice impusă de regimul lui Stalin, cu sprijinul celor care li s-au alăturat. Episcopul Hossu emite decretul de excomunicare pentru cei 36 de preoți care, sub presiune organelor politice, au participat la așa-zisul «Sinod de revenire la Biserica mamă». În 28/29 octombrie 1948, când au fost arestați toți Episcopii greco-catolici, “Episcopul Hossu, care era la București, a fost arestat la miezul nopții din locuința fratelui său și dus la Ministerul de Interne”. S-a remarcat faptul că Episcopul Hossu nu s-a opus arestării, mai mult, fiind în prima sa celulă, primul gest pe care l-a făcut, a fost: “a îngenuncheat și a mulțumit lui Dumnezeu pentru că poate să fie un mărturisitor pentru credință”.

Ceea ce Episcopul Iuliu Hossu a cerut tot timpul, a fost: “libertate sigură și fără piedici Bisericii noastre și aplicarea drepturilor constituționale”. Este ceea ce a cerut chiar și după eliberarea de la Sighet, în perioada de refacere și în cea de domiciliu obligatoriu. Preasfinția Sa a subliniat că detenția Episcopilor a fost tot timpul una aspră, “a început la vila patriarhală și a continuat la mănăstirea Căldărușani, unde Episcopii români uniți au fost vizitați de Patriarhul Iustinian Marina pentru a fi convinși să treacă la o altă confesiune”. În toată această perioadă și în timpul detenției dure de la Sighet și după aceea, în fața ispitirilor de orice fel Episcopul Hossu a rămas fidel comuniunii cu Episcopul Romei. El răspundea: «cu prețul credinței, nu. Credința noastră este viața noastră!»

A urmat momentul numirii Episcopului Iuliu Hossu ca și Cardinal al Bisericii Catolice, numire care la dorința sa a rămas in pectore și a fost făcută publică abia după decesul Episcopului, în 5 martie 1973, de către Papa Paul al VI-lea care l-a numit «simbol și far reprezentativ al fidelității multor Episcopi, preoți, călugări, călugărițe și credincioși ai Bisericii române de rit bizantin din România, veneratul frate Iuliu Hossu, Episcop de Cluj-Gherla». “Răspunde la ultima chemare la 28 mai 1970, trece din această lume la spitalul Colentina din București și este înmormântat la Cimitirul Bellu catolic, a doua zi, în mare viteză, pentru ca lumea să nu afle. În decembrie 1982, din cauza faptului că mormântul a fost inundat, este deshumat și reînhumat în același cimitir. […] În anul acesta, 2019, cu voia Bunului Dumnezeu și mijlocirea sfinților, în zilele de 7-8 martie, am reușit, cu multe emoții, să aducem la lumină osemintele Cardinalului. S-a găsit peste 85% din scheletul osos, craniul, în mare parte, și celelalte elemente osoase, de asemenea, din ornamentele Episcopului, hainele și cămașa s-au găsit integral, ciorapii integral, care au menținut complet oasele de la picioare.

Cel mai important pentru noi: la prima deshumare, pr. Prunduș nota că însemnele episcopale primite de la Roma, crucea și inelul de cardinal, le-a așezat în papucul stâng al cardinalului, pentru a nu se pierde. Le-am găsit în papucul stâng, le avem și le vom expune într-un muzeu. La 8 ianuarie, Biserica noastră primea o veste mare: și anume că după mulți ani de studii, cercetări, sinteze, cei nouă teologi ai Comisiei Teologilor stabilită de către Congregația pentru Cauza Sfinților, care trebuia să dea un verdict pozitiv sau negativ, au dat cu toții un verdict pozitiv și cauza intra mai departe pe masa cardinalilor și apoi, mai departe, pe masa Sfântului Părinte. La 19 martie 2019 – în sărbătoarea Sfântului Iosif, Patronul Eparhiei noastre -, am avut bucuria de a ști că Sfântul Părinte a aprobat această cauză de beatificare. La 25 martie, în sărbătoarea Bunei Vestiri, am aflat că Sfântul Părinte a aprobat ca, în cadrul vizitei stabilite în România, la 2 iunie 2019, să-i ridice la prima treaptă a altarelor pe Episcopii noștri martiri pentru credință, pe Câmpia Libertății, la umbra Catedralei Episcopului Micu Klein. Cred că nu se putea o onoare mai mare din partea Sfântului Scaun, decât aceasta, să vină la Blaj pentru a-i ridica la cinstea altarelor pe Episcopi noștri martiri!”, a subliniat PS Florentin în ultima parte a alocuțiunii.

A continuat dr. Dorin Florea, primarul orașului Târgu Mureș, cu un îndemn adresat generațiilor actuale de a urma modelul înaintașilor, de a scoate la lumină și a apăra valorile și principiile în care a crezut Cardinalul Iuliu Hossu, pentru că, “nu există libertate fără adevăr!” Și-a exprimat dorința ca oricine va trece prin dreptul acestei statui să-și amintească de respectarea adevărului. A amintit vizitele în România a celor doi Suverani Pontifi, cea a Papei Ioan Paul al II-lea și cea a Papei Francisc, cel care a venit să spună “mergem împreună!”, a exprimat imboldul acestor vizite, cel de a duce în continuare lupta pentru apărarea valorilor, respectarea adevărului și prețuirea trecutului istoric.

Pr. paroh Iosif Miheț, paroh al parohiei “Sf. Nicolae” din Târgu Mureș, a încheiat șirul alocuțiunilor evocând mersul lucrării. Statuia este creație a artistului Grama Ioan din Târgu Mureș și a fost turnată în bronz de artistul Santa Csaba, tot târgmureșan. Lucrarea “a apărut ca o idee, în momentul în care abia terminam lucrările la centrul parohial”, a mărturisit părintele, arătând că cea mai mare dificultate a fost timpul de așteptare de 8 ani, până când a primit avizul de la Ministerul Culturii. Dar, a mai spus că acest obstacol i-a oferit artistului timp de meditație profundă, și astfel s-a ajuns la realizarea unor detalii semnificative care nu au fost gândite de la început. A mai adăugat că omoforul din veșmântul arhieresc în care Episcopul Iuliu Hossu este reprezentat a fost inspirat de cel purtat de arhiereu la ultima sa celebrare de la Nicula, din 15 august 1948. Ca și gazdă, părintele a adresat mulțumiri Ierarhului clujean și tuturor participanților la acest frumos eveniment, a sfințirii monumentului prin care prezența spirituală și amintirea Fericitului episcop Iuliu Hossu va dăinui și în Târgu Mureș.