Anunţ: Sfinţirea bisericii greco-catolice „Sf. Iosif” din Gherla

Sfințirea noii biserici greco-catolice din orașul Gherla, programată sâmbătă 26 octombrie 2019, va fi un prilej de mare sărbătoare în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și reprezintă împlinirea unui vis arzător al credincioșilor greco-catolici gherleni, vechea catedrală (din 1930, co-catedrală) confiscată abuziv în 1948 nefiind restituită. La eveniment sunt așteptați Arhierei, preoți, persoane consacrate și credincioși din Eparhia de Cluj-Gherla și din alte Eparhii și Dieceze catolice din țară.

Pr. Alexandru Hruban, protopop de Gherla, a anunțat faptul că ceremonia de sfințire a bisericii și Sfânta Liturghie vor fi celebrate începând cu ora 10.00, de PS Florentin Crihălmeanu, episcopul de Cluj-Gherla, împreună cu Episcopii invitați și cu un sobor de preoți și diaconi. Noua biserică va primi hramul “Sfântul Iosif”, după numele Logodnicului Preasfintei Fecioare Maria, Patronul Bisericii Universale și Patronul Eparhiei de Gherla și apoi de Cluj-Gherla. Orașul Gherla este primul sediu episcopal, de la înființarea Eparhiei de Gherla (în 1853) și până la mutarea la Cluj (în 1930), când numele Eparhiei a devenit “de Cluj-Gherla”.

De orașul Gherla se leagă nașterea Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla și prin nașterea acestei Eparhii s-a dezvoltat în acest oraș de pe plaiuri transilvane o vatră de școală românească, a devenit “un important centru greco-catolic, cu viață spirituală, națională, școlară și social-culturală înfloritoare” (cf. pr. prof. Gheorghe Breharu). De aici au păstorit turma încredințată Episcopii acestei Eparhii, de la cel dintâi Episcop, Ioan Alexi și până la Arhiereul Iuliu Hossu (al VI-lea Episcop al Gherlei), în timpul căruia reședința episcopală s-a mutat de la Gherla, la Cluj (în 1930). Fericitul Iuliu Hossu, Episcop martir pentru credință și primul Cardinal al neamului românesc, din lumina cerească veghează și binecuvântează primul său sediul eparhial, vechea așezare a Gherlei.

În fața noii biserici din Gherla, în anul centenar – 2018 a fost amplasat și, la 25 nov. 2018, binecuvântat de PS Florentin, un bust al Episcopului Iuliu Hossu, semn de pioasă aducere aminte a personalității Ierarhului român unit, ca “Vestitor” al Marii Uniri și ca Episcop de Gherla. Sâmbătă, 26 octombrie 2019, la evenimentul sfințirii sfântului locaș, marele Arhiereu se va reîntoarce la Gherla și prin relicvele sale, care vor fi aduse de la Episcopia din Cluj, iar un mic fragment de os va fi depus în masa sfântului altar. Cu siguranță, din înaltul cerului, Fericitul Episcop martir Iuliu Hossu se bucură pentru marele vis împlinit al comunității greco-catolice din Gherla, cel de a avea din nou un loc de închinare, o casă oferită lui Dumnezeu, liman de mântuire sufletelor, rod al jertfei și rugăciunii generațiilor de credincioși ai Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică.

Scurt istoric al Bisericii Greco-Catolice din Gherla

Atestată documentar din 1291, Gherla (numită Gerlahida în 1291 și Candia în 1667) a fost multă vreme așezare rurală, cunoscută în 1657 ca “sat valah”. Românii din Gherla, pe atunci Candia, s-au unit cu Roma la 1700, deodată cu cei din satele din jur, după cum atestă Șematismul Eparhiei de Cluj-Gherla din 1947. Timp de 76 de ani românii uniți din Gherla se rugau “pe la șuri”, neavând biserică, în câteva perioade având acces la o capelă. Abia în anii 1777-1778 s-a edificat biserica din Candia, cu hramul “Intrarea în Biserică a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu”.

După încă 75 de ani, în 1853, Papa Pius al IX-lea a înființat Eparhia de Gherla și mica bisericuță din Candia a devenit “catedrală”, păstrându-și acest titlu vreme de 50 de ani. Privind la această biserică, în 1858, Nunțiul Apostolic din Viena, Anton de Luca, a rostit către Mitropolitul Alexandru Șterca Șuluțiu, care-l însoțea, cuvintele rămase de atunci proverbiale: “Vos adhuc estis in catacumbis!” – “Voi și acum sunteți în catacombe!”. În jurul acestei mici “Catedrale” din Candia, în timpul păstoririi Episcopilor Gherlei, a fost organizat învățământul teologic, s-au tipărit cărți, s-a dezvoltat un puternic centru de credință, învățământ și luminare prin cultură a poporului român.

După 50 de ani, în 1904, Episcopul Ioan Szabo (cel de-al IV-lea Ierarh al Eparhiei de Gherla), a obținut terenul din strada Bobâlna pe care a ridicat mult dorita catedrală a Eparhiei de Gherla. Biserica a fost proiectată după modelul bisericii arhiepiscopale din Viena. Piatra de temelie a fost binecuvântată la 19 mai 1905, a doua zi de Rusalii, construcția s-a realizat între 1905-1907, la 21 nov. 1907, fiind sfințită cu hramul «Intrarea în biserică a Preacuratei Fecioare Maria». În această Catedrală au fost înmormântați Episcopul Ioan Szabo, ctitorul sfântului locaș și ierarhul care l-a succedat, Episcopul Vasile Hossu (1866-1916), cel care a dorit să creeze la Gherla “un mic Vatican românesc”, fiind împiedicat să își împlinească acest proiect de izbucnirea Primului Război Mondial.

În Catedrala din Gherla, în 16 decembrie 1917, a fost instalat Episcopul Iuliu Hossu, Episcop de Gherla (1917-1930), “Episcopul vizitațiilor canonice” și Vestitorul Marii Uniri, în prezent Fericitul Iuliu Hossu, Episcop martir pentru credință. Istoria ia o nouă turnură la 5 iunie 1930, când, prin constituția Apostolică a Papei Pius al XI-lea, Solemni Conventione, are loc rearondarea Eparhiilor și înființarea Eparhiei de Maramureș. După această dată, sediul episcopal este mutat de la Gherla la Cluj, Eparhia de Gherla se va numi Eparhia de Cluj-Gherla, iar Catedrala din Gherla va deveni co-catedrală. După mutarea sediului episcopal la Cluj, la Gherla s-a înființat Vicariatul foraneu episcopal, la fosta reședință episcopală.

În ajunul prigoanei comuniste, Șematismul din 1947 consemnează în parohiile Gherla I și II, un număr de 2117 credincioși greco-catolici; 1590 romano-catolici; 260 de armeano-catolici; 96 ortodocși; 1391 de reformați calvini; 66 creștini de alte confesiuni și 155 de evrei. De asemenea, apar următoarele asociații religioase: AGRU cu 178 membri; Reuniunea Mariană, 195 membre; Reuniunea Corală – 28 membri; elevi greco-catolici 589 (din totalul de 664),

Personalități greco-catolice gherlene

Numeroase sunt numele de personalități gherlene din sânul Bisericii Greco-Catolice, intelectuali, absolvenți de studii la Școlile Blajului, precum și la Universități din Viena sau Roma, luptători pentru afirmarea identității naționale a românilor, pentru educarea tinerilor și pentru luminarea poporului prin credință și cultură. Între aceste nume, se află: Macedon Pop (1809-1873), Vicar foraneu episcopal, principal colaborator al celui dintâi Episcop Ioan Alexi în organizarea Eparhiei de Gherla, participant la Marea Adunare de la Blaj din 3/15 mai 1848. După moartea Episcopului Ioan Alexi a condus Eparhia vacantă până la instalarea Episcopului Ioan Vancea, în 1865; preot și asistent consistorial, Nicolae Fechete Negruțiu (1848-1890), a fost profesor și totodată întemeietor și editor a numeroase publicații de cultură și spiritualitate la Gherla; canonicul Vasile Pop (1832-1894), a fost luptător pentru emanciparea social-culturală și afirmarea națională a românilor din Transilvania sec. al XIX-lea, participant la al II-lea Conciliu Provincial de la Blaj (1882), unchi al patriotului român, artizan al Marii Uniri, Ștefan Cicio Pop; dr. Octavian Domide (1869-1949) profesor de teologie la Seminarul gherlean, din 1902 canonic, pentru merite deosebite în 1923 primind titlul de prelat papal din partea Papei Pius al XI-lea. A fost prieten cu poetul George Coșbuc, care între 1912-1914 l-a vizitat la Gherla în repetate rânduri. De asemenea, între canonicii Gherlei s-a numărat dr. Victor Bojor (1877-1938), absolvent de studii la Roma, apoi profesor la Seminarul Teologic din Gherla, publicist, colaborator la Unirea și Cultura Creștină de Blaj, autor a numeroase cărți, din 1915, protopop de Gherla. În 1922 devine canonic în capitlul catedral din Gherla și din 1924 este președintele Comisiei administrative a Mănăstirii de la Nicula. Este autor al mai multor lucrări religioase și de istoria Bisericii, între care: “Maica Domnului de la Nicula”. A fost membru al asociațiilor ASTRA și AGRU.

Biserica Greco-Catolică din Gherla în catacombe

În anul 1948, la fel ca în întreaga Biserică Greco-Catolică, proprietățile acestei Biserici din Gherla au fost confiscate de statul comunist, preoții și credincioșii obligați să treacă la altă religie, sau, cei care au opus rezistență, au fost urmăriți și arestați, întâlnindu-se cu confrații din alte eparhii în temuta închisoare a Gherlei. Sunt numeroși preoții și credincioșii greco-catolici care au fost înhumați în secret, fără oficii religioase, în “Cimitirul deținuților politici” din partea de răsărit a orașului. Aici se află, neidentificate încă, moaștele Fericitului Alexandru Rusu, Episcopul de Maramureș (m. 9 mai 1963), declarat, la 2 iunie 2019. Aici este înhumat, de asemenea, Leon Manu (m. 23 martie 1958), egumenul Mănăstirii greco-catolice Nicula, pentru care s-a deschis, în 2018, Cauza de beatificare.

Gherla a fost centru de rezistență prin credință în anii regimului comunist. La Gherla, în catacombele Bisericii Greco-Catolice, a luat naștere Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare (OSBM). Din 1975, exista, într-o “capelă” amenajată pe str. 1 dec. 1918, la nr. 18, un centru de rugăciune în clandestinitate.

De la “ieșirea la lumină” din dec. 1989, până la binecuvântarea noii biserici la Gherla, în oct. 2019

Libertatea redobândită în 1990 nu a însemnat și recuperarea bunurilor confiscate în 1948. Preoții și credincioșii greco-catolici, din martie 1990 au celebrat Sfintele Liturghii în Piața Libertății din centrul orașului Gherla. În toamna anului 1990 s-a deschis capela din str. 1 Dec. 1918, nr. 13, unde în prezent se află parohia Gherla I cu hramul “Duminica Sfintelor Femei Mirofore”. Greco-catolicii din Gherla s-au reunit mai întâi într-o asociație religioasă constituită la 22 martie 1990. În data de 10 iunie 1991, s-a redeschis legal Parohia română unită, greco-catolică, Gherla.

Pentru că restituirea bisericii co-catedrale întârzia, preoții și credincioșii greco-catolici au cerut, în mai multe rânduri, să li se permită doar să se roage în această biserică, dar cererea le-a fost cu fermitate refuzată. Prin elanul misionar și dorința de a-l sluji pe Hristos a micii comunități gherlene, numărul credincioșilor greco-catolici a crescut, la recensământul din 1992 înregistrându-se, la Gherla, 1658 de credincioși greco-catolici. În acest context, cea de-a treia cerere adresată Primăriei din Gherla, pentru acordarea unui teren în vederea edificării unei biserici, s-a aprobat (după ce primele două au fost respinse) și, în 18 iunie 1992, a fost alocat terenul din Piața Unirii (Piața Gării). Pe acest teren, la 19 iulie 1992 a fost celebrată o Sfântă Liturghie, cu participarea Episcopului George Guțiu și a PS Lucian Mureșan, atunci Episcop de Maramureș, în semn de mare sărbătoare.

Lucrările de construcție au putut fi demarate după încă doi ani, în 1994 și au continuat încet, dar temeinic, prin contribuția multor binefăcători, a unor asociații din străinătate, a autorităților locale și centrale, fiind coordonate de pr. Gavril Pop, protopop al Gherlei, până la trecerea sa la Domnul, și, din anul 2007, de noul protopop, pr. Ioan Monoșes urmat, din anul 2011, de pr. Alexandru Hruban, protopop de Gherla. Cu o capacitate de 350 de locuri, noul locaș de cult s-a înălțat monumental, prezentând o îmbinare de stiluri tradiționale dispuse într-o viziune modernă, după proiectul realizat de arhitectul clujean Mircea Amitroaie.

Bibliografie: pr. Breharu Gheorghe, Biserica Română Unită, Greco-Catolică, din Gherla şi contribuţia sa la emanciparea social-culturală şi afirmarea naţională a poporului român, Cluj-Napoca, 2004